Psalmul 37

Domnul să îţi fie în lume desfătarea,
Încrede-te în El, bine să faci mereu,
Umblă-n credincioşie, iubirea şi iertarea,
Să-ţi reprezinte viaţa, căci El e Dumnezeu.

Să taci când nedreptatea te-mbie la mânie,
Căci supărarea duce şi-aduce doar necaz,
Să nu priveşti cu ură, în samavolnicie,
Să rabzi şi-ntotdeauna, să-ntorci al tău obraz.

Dreptatea ta şi dreptul vor străluci, lumină,
Vor fi precum un soare pe boltă, în amiaz,
Cel rău de izbuteşte, el este doar neghină,
Tu spicul copt, din holda bogatului Boaz.

Încă puţină vreme mai suferă, căci răul,
Curând va piere, Domnul, zdrobeşte orice braţ,
Ce sabia o scoate, va nimici călăul,
Iar cel neprihănit, nu se va prinde-n laţ.

Domnul cunoaşte totul, belşug sau sărăcie,
Nu are-nsemnătate, valoarea este-n om,
Celui cinstit dă pace, izbândă, bucurie,
Iar celui rău blestemul, uscându-l ca pe-un pom.

Domnu-ntăreşte paşii, când calea-ţi este dreaptă,
De-I place-a ta umblare, eşti binecuvântat,
Căzut să fii, o mână întinsă te aşteaptă,
El nu te părăseşte nicicând şi niciodat.

Trăieşte în sfinţenie, a ta neprihănire,
Reverse-nţelepciune, dreptate, adevăr
Şi Legea sfântă poart-o în inimă, simţire,
Căci Domnul te iubeşte, te vrea cu El în cer.

01/07/12, Barcelona